Despre diamante Infografici

Diamante celebre

CULLIMAN SERGIO PREMIER MINE DE BEERS JOSEPH ASSCHER EXCELSIOR JAGERSFONTAIN HARRY WHINSTON NEBRY PHILLIP HOPE JEAN-BAPTISTE TAVARNIER PIERRE CARTIER THE GOLDEN JUBELEE KOH-I-NOOR ANDHARA PRADESH ORLOV MILLENIUM STAR CENTENARY DIAMOND TAYLOR-BURTON KRUPP

Diamantele Cullinan

Replică a pietrei Culliman. (sursa: gdparis.com) Cea mai mare piatră prețioasă de calitate gemă descoperită vreodată este diamantul Cullinan, descoperit în 1905.

Doar unul singur, diamantul Sergio îl depășește, însă acesta este un carbonado, adică diamant negru, probabil de origine extraterestră. Diamantul Sergio are 3167 de carate și a fost descoperit în Brazilia în 1895. Diamantele carbonado însă nu sunt speciale doar în privința culorii, ci diferă de celelalte diamante și prin faptul că sunt foarte dificile de tăiat.

Diamantul Cullinan a fost numit după Sir Thomas Culliman, proprietarul minei sud-africane unde piatra a fost descoperită. Mina respectivă este faimoase Premier Mine, de unde provin foarte multe diamante mari: aici au fost găsite 750 de diamante mai mari de 100, iar o pătrime din pietrele mai mari de 400 carate provin de aici. Proprietarul minei Premier Mine este, din 2007, Petra Diamonds, înainte a aparținut grupului De Beers.

Culoarea diamantului Cullinan nu a fost clasificat într-un laborator independent, însă specialiștii estimează că ar fi de D-E. Piatra brută uriașă de 3,106.75 carate (sau 621.350 grame) a fost despicat în 9 pietre mai mari și 96 mai mici. Despicarea a fost executată de către Joseph Asscher din Amsterdam, cel mai apreciat specialist din epocă. Pietrele obținute astfel sunt numerotate cu cifre romane. De exemplu, diamantul cunoscut sub numele de Great Star of Africa este Cullinan I., Second Star of Africa este Cullinan II., Lesser Stars of Africa e Cullinan III., și așa mai departe. Diamantul a fost oferit regelui britanic George al VI-lea, care a și acceptat cadoul.

Cea mai mare piatră obținută din diamantul brut Cullinan, Great Star of Africa sau Cullinan I. are 530.4 carate și împodobește sceptrul regesc. Până în 1985 a deținut recordul mondial de cel mai mare diamant șlefuit, dar de atunci acest titlu îl are diamantul Jubilee. Great Star of Africa are dimensiuni de 8.9 × 45.4 × 27.7 mm și este tăiat în formă de pară, cu 76 de fațete.
 

Diamantul Excelsior

Diamantele Excelsior. Asemenea diamantului Cullinan, și diamantul Excelsior a fost despicat în mai multe pietre, însă decizia de a-l despica este destul de disputată.

Piatra brută a fost găsită în mina Jagersfontein din Africa de Sud, în 1893. Este de culoarea G, adică aproape incolor( near colorless) și a conținut câteva incluziuni negre de carbon. Până la descoperirea diamantului Cullinan, Excelsior a fost cel mai mare diamant, cu 971,75 de carate. Proprietarii au decis să însărcineze compania Asscher cu despicarea pietrei în mai multe diamante mai mici, iar metoda prin care acesta s-a realizat este considerată cea mai proastă decizie din istoria diamantelor. Cea mai mare piatră obținută este Excelsior I, de 69.88 carate. După despicare s-au obținut 11 de pietre mai mari, în jur de 11 carate.

Star of Sierra Leone

Star of Sierra Leone. Diamantul de 968.9 carate.

A fost cumpărat de către bijutierul newyorkez Harry Winston de la guvernul Sierrei Leone. Piatra este de origine aluvială, și a fost descoperită în Diminco. Bijutierul a încercat să obțină o singură piatră șlefuită din diamantul brut, acesta fiind al treilea cea mai mare din lume dintre pietrele de calitate gemă, și a încercat tăietura smarald (emerald cut). Piatra obținută a avut 143,2 de carate, însă a prezentat o incluziune, din cauza căreia mai târziu a despicat-o în 17 de pietre, din care 13 sunt de o claritate perfectă (flawless). Piatra cea mai mare este un diamant pară de 53,96 carate.

Incomparable Diamond

Incomparable Diamond în formă brută şi tăiată, în două prezentări diferite. Diamant flawless, de 407,48 carate, de culoarea Fancy Brownish-Yellow (pe scara GIA), cu tăietură trolett.

A fost găsit de către o fetiță printre pietrișul provenit dintr-o mină veche din Kongo, lângă MIBA Diamond Mine, aproape de casa unchiului ei. Unchiul a vândut piatra de 890 carate comercianților locali de diamante, iar acesta a ajuns la Antwerpen prin Libanon, unde a fost cumpărat de către un agent De Beers. De Beers a vândut-o companiei americane Zole Corporation, iar piatra tăiată a fost prezentată publicului în 1984. Dilema era ca diamantul să fie cea mai mare din lume, adică mai mare decât Cullinan I, sau să fie mai mică, dar fără incluziuni. Procesul tăierii a fost condus de Marvin Samuels. În timpul despicării s-a observat că culoarea nu este omogenă: unele părți sunt de un galben intens, cu nuanțe maronii, altele sunt de un galben mai pal, iar unele bucăți sunt incolore. Din diamantul brut s-a obținut piatra denumită Incomparable Diamond de 407,48 carate și alte 14 de pietre cu greutatea în carate între 6,01 și 1,33. Astfel, Incomparable Diamond este al treilea cel mai mare diamant tăiat în lume. Se află în proprietatea companiei Louis Glick, care a încercat să vândă piatra de mai multe ori, inclusiv pe eBay, însă oferta a fost retrasă pentru că nu s-a oferit prețul dorit de 20 milioane de dolari.

Diamantul Hope (Le Bijou du Roi, Le belu de France, Tavernier Bleu)

Presupusul Hope. Hope este o piatră de 45,52 carate, Type IIb, de o culoare albastră închisă (Fancy Dark Grayish Blue), tăiat Antique cushion.

În prezent se află în posesia Smithsonian Institution. Poate nici un alt diamant nu este înconjurat de atâtea povești de groază ca și diamantul Hope, numit câteodată și Diamantul Speranței – acesta fiind însă o greșeală de traducere, fiindcă diamantul și-a primit numele după fostul proprietar Henry Phillip Hope (1769–1831), și nu după denumirea speranței în limba engleză.

Nu se știe când a intrat în posesia vânătorului de diamante Jean-Baptiste Tavernier, însă se presupune că acesta l-a cumpărat în 1653. El a pretins că diamantul este de origine indiană și provine din mina Kollur din Andraha Pradesh. Estimările privind greutatea pietrei brute diferă mult, însă e probabil că a avut între 112 și 115 de carate. Tavernier a vândut diamantul numit pe atunci Tavernier Bleu regelui francez. Ludovic al XIV-lea a cumpărat aproximativ o mie de pietre de la Tavernier, pe care l-a plătit, pe lângă o avere imensă, și prin acordarea titlului de nobil. Piatra a fost furată în timpul revoluției franceze, împreună cu alte bijuterii ale coroanei. Aceasta a fost probabil despicată în două și părțile retăiate, iar cel mai mare dintre diamantele obținute astfel a apărut în Londra cu 24 de ani după revoluție și a fost achiziționat de către bancherul Henry Philip Hope, el fiind doar unul dintre mulți proprietari pe care diamantul a urmat să aibă.

În 1910 piatra a intrat în posesia bijutierului celebru Pierre Cartier. Dintre proprietarii anteriori, Marie Antoinette a avut o soartă tragică, fiul lui Hope a intrat în faliment, iar Evelyn McLean, căreia Cartier I-a vândut diamantul, a suferit o serie de tragedii în familie. Diamantul albastru a ajuns la bijutierul Harry Winston în 1947, care a corectat tăietura pentru a obține o brilianță mai mare, însă nimeni nu a vrut să îl cumpere din cauza presupusului blestem care se leagă de acesta. Diamantul se află acum în posesia Smithsonian.

The Golden Jubilee

The Golden Jubilee. Este o piatră de 545.67 de carate, de culoare maro, cu tăietura fire rose cushion.

Proprietarul actual este regele Thailandei, Rama al IX-lea. La momentul dat, Golden Jubilee este cel mai mare diamant tăiat din lume, fiind cu 15,37 de carate mai mare decât Cullinan I. Provine din mina Premier Mine, la fel ca și alte pietre celebre, cum ar fi Culliman (1895), Taylor-Burton (1966) sau Centenary (1986). A fost descoperit în 1985 și avea 755,5 de carate în forma brută. Compania De Beers a însărcinat șlefuitorul renumit Gabriel Tolkowsky cu testarea tehnologiei de top de atunci în tăierea pietrei. Diamantul a fost șlefuit într-o cameră subterană specială, protejat împotriva vibrațiilor. Acesta a fost necesar pentru că piatra a prezentat o fisură adâncă și mai multe incluziuni de mai multe feluri. Piatra a fost binecuvântată de mai multe ori: de către Papa Ioan Paul al II-lea, patriarhul budist suprem și imamul Tailandei. Din 1995 aparține domnitorului thailandez care a primit-o drept cadou pentru aniversarea de 50 ani a încoronării.

Koh-I- Noor (Muntele luminii, Piatra lui Bābur)

Koh-I- Noor. Are 105.602 de carate, este alb, de Type IIa, cu tăietură Antique cushion.

În prezent face parte din bijuteriile coroanei britanice. În mod inițial, piatra a avut 793 de carate și probabil a provenit din mina Kollur din Andhara Pradesh, însă își are originea în timpurile mitice. Prima dată a servit rolul ochiului unei zeități hinduiste într-un templu. Piatra a intrat în posesia conducătorului Babur în timpul cuceririlor mogulilor, călătorul și vânătorul de diamante francez Tavernier o documentează ca fiind o piatră cu o tăietură tipic Mughal. Al șaselea domnitor al Imperiului Mogul, Aurangzeb l-a însărcinat pe șlefuitorul venețian Hortensio Borgia cu retăierea diamantului, care, nefiind prea priceput, l-a diminuat foarte mult, piatra ajungând la 186 de carate. În 1739, persanii au devenit posesorii diamantului, iar șahul Nadir, când l-a văzut, a exclamat: Koh-I- Noor! Iar de atunci acesta este numele diamantului.

Odată cu expansiunea coloniilor britanice, piatra a fost dusă în Anglia în 1850, însă familia regală a fost destul de decepționată de către calitatea slabă a tăieturii. Diamantul a fost transformat într-unul de 105,602 de carate, dar cu brilianță mai ridicată, sub supravegherea expertului în minerale James Tennant și privirea severă a familiei regale. După ce India a devenit independentă, mai mulți au cerut înapoierea pietrei. Fostul premier britanic David Cameron a spus, în 2013, că nu ar fi logic să trimită înapoi diamantul în India.

Centenary Diamond

Centenary Diamond. Are 273,85 de carate este de culoare albă și e perfect (flawless).

Are forma unei inimi, realizată prin tăietura briliant. Actualul posesor este necunoscut. Diamantul a fost descoperit în 1986 în mina Premier Mine, de unde provin mai multe pietre celebre. Piatra brută a avut 599 de carate. Numele provine din faptul că a fost prezentat la expoziția Centenary a companiei De Beers. Echipa internațională care a realizat tăietura a fost condusă de Gaby Tolkowsky. Diamantul a fost finalizat în 1991, iar în timpul procesului de șlefuire au fost tăiate 247 de fațete. Unele surse susțin că nu mai este în posesia companiei De Beers.

Millenium Star

Millenium Star. Are 203.04 de carate, tipul Type IIa, culoarea D, tăietura Pear, aparține companiei De Beers.

 Este cel mai mare diamant flawless alb tăiat, după Centenary Diamond. A fost găsit în Zair în mina aluvială Mbuju-Mayi. Grupul De Beers a achiziționat piatra de 777 de carate în toiul războiului civil, iar tăietura a fost executată de către renumitul Steinmetz Group, prin folosirea și technologiei laserului. Echipa internațională a decis, după mai multe luni de proiectare, să despice piatra brută în trei, iar Millenium Star a fost șlefuit din partea cea mai mare. Specialiștii au experimentat pe mai mult de 100 de modele din plastic, și au șlefuit diamantul într-un laborator special, iar procesul a durat trei ani. Directorul general De Beers, Harry Oppenheimer a spus despre produsul final că este cel mai frumos diamant pe care l-a văzut vreodată.

A fost expus la expoziția din Londra a companiei De Beers din 2000, și a fost prezentat de către Sophie Marceau, fata Bond din filmul James Bond de atunci. În timpul expoziției, diamantul a fost înlocuit cu o imitație, pentru că s-a aflat că se plănuiește furtul lui. Oppenheimer nu a dorit să estimeze valoarea diamantului Millenium Star, fiindcă l-a considerat de neprețuit. În schimb, presa de specialitate îl estimează la 100 milioane de lire sterline.

Diamantul Orlov (Orloff)

Diamantul Orlov. Are aproximativ 189,62 de carate, are tăietura Mughal, este de culoare albă cu o notă de albastru-verzui.

Se află în proprietatea statului rus. Diamantul, care la momentul actual aparține statului rus, provine din India, mai precis din mina Kollur din Andraha Pradesh. În forma brută avea aproximativ 300 de carate. În 1747, un soldat francez l-a furat din templul Sriragami (Tamil Nadu), ridicat în slava lui Sri Ranganathaswarny, unde diamantul a ocupat rolul ochiului zeității. Soldatul a dezertat, apoi s-a convertit la hinduism și a lucrat ani de zile în jurul templului unde creștinii nu aveau acces. Diamantul a trecut prin mâinile mai multor comercianți până ce a ajuns în Amsterdam. Contele Grigori Orlov l-a cumpărat de la un comerciant iranian.

Orlov a fost iubitul țarinei Ecaterina cea Mare, din relația lor s-a și născut un copil ilegitim, însă cei doi s-ai îndepărtat pentru că Ecaterina a început să îl favorizeze pe Grigori Alexandrovici Potiomkin. Orlov a sperat ca diamantul să îl ajute pentru a reintra în grațiile țarinei, însă s-a înșelat. Ecaterina nu a fost prea preocupată de diamant, i-a poruncit bijutierului său să monteze diamantul - pe care ea l-a numit Orlov - în sceptru, și piatra a ajuns în adâncurile tezaurului.

Tiffany Galben

Audrey Hepburn poartă Yellow Tiffany. Are 128,53 carate, este de o culoare galbenă canar, cu tăietură antique cushion. Birilant cu 82 de fațete.

Se află în posesia companiei Tiffany. Piatra brută a avut 287,42 de carate și a fost găsită în 1877 în Kimbery, Africa de Sud. A fost cumpărată de către Charles Tiffany și tăiată de către George Frederick, care a avut atunci doar 23 de ani. Este și acum în posesia Tiffany & Co. Diamantul a fost purtat de doar două femei: Sheldon Whitehouse, o soție de politician, la balul Tiffany și Audrey Hepburn, la sesiunea de fotografii a reclamei Breakfast at Tiffany’s

Diamantul Taylor-Burton

Elizabeth Taylor poartă diamantul care-i poartă numele ei şi fostului soţ. Este de 68 carate, cu tăietura pear (pară).

Este în posesia lui Robert Mouawad. Diamantul a ajuns în presa internațională când a fost cumpărat de către Richard Burton și Elizabeth Taylor în 1969, după trei ani de la descoperirea lui. Greutatea originală a fost de 241 de carate și provine din mina sudafricană Premier Mine. A fost tăiat de către Harry Winston la 69,42 de carate. Proprietarul actual, Robert Mouawad a comandat retăierea diamantului, iar acum are 68 de carate. Piatra a ajuns prima dată în posesia unei familii de miliardari americani, însă ei au considerat că este prea mare pentu a fi purtată. Burton a oferit 1 milion de dolari pentru diamant la o licitație, însă agentul companiei Cartier a oferit mai mult și l-a achiziționat. După câteva zile însă, actorul a reușit să îl cumpere pentru aniversarea de 40 de ani a soției lui. Cei de la Cartier i-au vândut cu condiția să îl expună în magazinele din New York și Chicago. După cel de-al doilea divorț al cuplului, Elizabeth Taylor a vândut diamantul proprietarului actual pentri 3 (sau 5, potrivit altor surse) milioane de dolari, iar banii I-a donat pentru construirea unui spital în Botswana.

Diamantul Krupp (Elizabeth Taylor) 

Diamantul Krupp  atăzi numit Elizabeth Taylor. Are 33,19 carate, tăietură Asscher, Type IIa, culoarea D, claritate VS1 (GIA),

Proprietar: E-Land. S-a aflat în posesia familiei de magnați germani Krupp, până când Vera Krupp l-a vândut în 1968 pentru 307 de mii de dolari. Noua proprietară a fost Elizabeth Taylor, iar diamantul a devenit un fel de marcă a ei. L-a purtat montat în inel și l-a numit diamantul preferat. Actrița a purtat inelul cu diamantul Krupp în mai multe filme, apariții pe ecranul mic și evenimente mondene. După moartea actriței, diamantul perfect (flawless) a fost cumpărat de către o companie sud-coreană, E-Land, la un preț record: 265,697 de dolari per carat. Diamantul se numește acum Elizabeth Taylor.

Heart of Eternity

Heart of Eternity. Diamant de un albastru intens ( Fancy Vivid Blue - GIA) are formă de inimă și tipul Type IIb.

Diamantul este înconjurat de nenumărate misterii. Nu se știe data descoperirii, doar că a fost prezentat în ianuarie 2000. Tăietura a fost executată de Steinmetz Group, proprietarii pietrei înainte de De Beers. Heart of Eternity este cel mai cunoscut dintre diamantele albastre extrem de rare. Provine din mina sudafricană Premier Diamond Mine, locul de proveniență numărul unu al diamantelor albastre, dar și aici, dintre o mie de diamante extrase, doar unul este albastru. A fost expus de către De Beers la Londra în 2000, împreună cu alte 9 pietre albastre, printre care a fost și celebrul Millenium Star. În același an s-a încercat furtul diamantului, însă fără succes.