Despre diamante Infografici

Tratarea culorii

Înfolierea (foilbacking)

La stînga: inel antic de diamant cu smaragd, cu dimante înfoliate. La dreapta: Brosă antică cu diamante înfoliate.

Acest procedeu era folosit pentru intensificarea culorii și brilianței diamantului, dar astăzi este mai puțin frecvent, pentru că vopsirea este mai simplă și mai eficientă. Cel mai frecvent, în cadrul monturii, se așează o folie metalică în jurul pavilionului, care colorează în mod avantajos piatra. Acest procedeu este folosit frecvent în cazul imitațiilor din sticlă.

 

Învelirea (coating)

Diamante învelite. (sursa: gia.com)

Datorită dezvoltării tehnologiei, învelirea nu prea mai este practicată. Cu ajutorul ei, diamantele pot fi înălbite (li se poate reduce tenta gălbuie), respectiv diamantele maronii și gălbui pot căpăta o culoare mai puternică, respectiv portocalie, galbenă, verde, albastră, roșie, roz sau purpurie. Cel mai frecvent se colorează rondista (girdle) și pavilionul, nu diamantul întreg. Unele soluții sunt mai rezistente, decât altele. Învelirea se poate face cu diferite vopsele, materiale plastice, lacuri de unghii, aur, fluorură de calciu și diverși oxizi de metal. Au existat și cazuri, în care și specialiștii au fost derutați de diamantele tratate prin învelire.

În general, învelirea este vizibilă la o magnificare de 45 ori sau mai mare. Suprafețele mici se pot uza, sau se întâmplă ca în unele locuri, vopseaua să fie aplicată în strat mai gros, sau are o culoare mai puternică. În alte cazuri, examinarea fluorescenței sau chiar spectroscopul demască intervenția.

 

Iradierea (irradiation)

În general, diamantele sunt supuse iradierii după tăietură, cu așa-numitul accelerator linear cu electroni de mare energie sau cu neutroni. Efectul este uniform, culoarea finală a pietrei depinde de tipul de diamant și de durata iradierii. Iradierea pietrelor gălbui sau maronii va produce diamante de culorile verde, albastru, galben, portocaliu, negru (verde închis) și uneori roz, mov sau roșu. În majoritatea cazurilor, iradierea este urmată de o încălzire la 800-1000 grade Celsius (annealing) pentru mărirea intensității culorii. Culoarea astfel obținută este în cele mai multe cazuri stabilă, dar un bijutier priceput poate să obțină schimbări în culoare.

Dacă așezăm briliantul pe partea lată, în cazul diamantelor iradiate, în apropierea culetului apare efectul de umbrelă întoarsă. Cauza acestui fenomen este diferența în concentrația de culoare, care însă nu este vizibilă examinând piatra dinspre blat. Diamantele negre naturale nu pot părea de un verde închis la lumină puternică, dacă apare nuanța verzuie în cazul lor, acesta este un semn că piatra a fost iradiată. Culoarea puternic roșie sau roz a diamantului iradiat are o fluorescențaă portocalie diferită de cea a diamantelor naturale. Cea mai sigură cale pentru a detecta iradierea este examinarea cu ajutorul spectroscopului.

 

Tratament HPHT (High Pressure High Temperature)

Tratarea culorii cu technologia HPHT. Înainte de tratare, diamantul este maroniu. După, devine fără culoare. (sursa: gia.com)

Cu această tehnologie relativ nouă, diamantul poate fi înălbit, respectiv i se pot da diferite culori sau i se poate intensifica nuanța. Tehnologia a fost dezvoltată în anii 70, pietrele colorate astfel ajungând pe piață la începutul anilor 2000, și a fost nevoie de încă zece ani pentru ca afluxul pietrelor tratate în acest fel să devină semnificativ.

CLARIFICAREA CONCEPTULUI DE HPHT

Procedeul HPHT este discutat și în capitolul despre tratament și în cel despre diamantele artificiale. Posibilitatea de a crea diamante în mod artificial a fost abordată la diferență de câțiva ani în două locuri diferite: în 1952 în Suedia la ASEA și în 1955 la General Electric (GE) în Statele Unite. Suedezii au încercat să păstreze secretul asupra procedeului, în schimb americanii l-au descoperit după câțiva ani și l-au patentat. Rezultatele de atunci nu erau diamante de calitate gemă, ci doar dovada că diamantul poate fi obținut și în condiții de laborator.

Procedeul HPHT poate fi folosit pentru modificarea culorii diamantului, respectiv:

  • colorarea diamantelor naturale sau artificiale

  • obținerea de diamante sintetice

În 1999, GE și Lazare Kaplan au reușit să modifice culoarea unor diamante maronii, de tipul IIa. În același mod, GE a reușit să decoloreze diamantele de tipul Iia fără azotați. Procedeul ce modifică structura diamantului are loc la 2000 grade Celsius și o presiune de 60 mii de atmosfere. În total, mai puțin de 1% din diamante sunt potrivite a fi expuse tratamentului pentru modificarea culorii HPHT. Tabelul de mai jos cuprinde combinațiile posibile de culori obținute în urma tratamentului HPHT. Facem următoarele precizări:

  • În anul 2000 au apărut pe piață diamante negre a căror culoare a fost obținută prin tratament termic fără presiune și nu au tenta verde închis, similară diamantelor iradiate. Culoarea neagră este dată de grafit. Cu ajutorul procedeului, la o temperatură de 1900 grade Celsius, din pietre industriale se pot obține pietre de calitate gemă.

  • Folosirea simultană a tehnologiei HPHT și a iradierii lărgește spectrul de culorilor posibil de obținute.

Tip

Culoare originală

Culoare după tratament HPHT

IIa

maro

incolor, roz, gălbui

IIb

barna

albastru

IaB

maro

galben deschis sau cenușiu

IbA

incolor sau galben deschis

-

Ib

galben

verzui și/sau gălbui se transformă în tipul Ia

IaA/B

gălbui

galben deschis, maro-gălbui, verde măsliniu, verde

Tabelul de culori al tehnologiei HPHT

Diamantul de tipul IIa este cel mai potrivit a fi supus tratamentului HPHT. În natură apare cu o frecvență de 1-2 %. Însă pietre tratabile astfel sunt și mai puține, deoarece doar pietrele cu o claritate VS sau mai mare rezistă la acest tratament. În mod specific, piatra de tipul IIa conține azot în proporție de 5 ppm (aproximativ 5 atomi de azot/un milion de atomi de carbon). Tratamentul HPHT are efect asupra structurii cristaline cât și la nivel molecular. Esența procedeului este ca acestă să fie oprit înainte ca diamantul să se transforme în grafit.

Avantajele procedeului:

  • Decolorează piatra, sau oferă o culoare cu valoare comercială, respectiv intensifică unele culori de intensitate mică (din Light putem obține o piatră de clasificare Intense Vivid).

  • Dintre procedeele existente de modificare a culorii, acesta are un efect persistent – nu sunt rare cazurile în care, după o altă procedură de modificare a culorii, diamantul și-a recăpătat culoarea galbenă, sau a început să prezinte pete. Nu e de neglijat faptul că, prin acest tratament se pot obține diamante foarte atrăgătoare de clasificarea culorii D, E și F. Un argument în plus în favoarea tratamentului HPHT este acela că piatra tratată nu devine radioactivă.

Dezavantajele procedeului:

  • În urma procedeului se pierde circa 2-5% din greuatea pietrei, pierderea devenind grafit. În cazuri extreme, piatra se poate crăpa sau devine friabilă, fragilă, de aceea pietrele supuse tratamentului HPHT pentru colorare nu se recomandă pentru uz zilnic. GIA recomandă tratarea la temperaturi scăzute, sub 1000 grade C, pentru că astfel nu este afectată rezistența pietrei.

  • Chiar dacă experiența ne ajută în mare măsură, culoarea definitivă a pietrei nu se poate anticipa cu exactitate.

  • Diamantele incolore obținute cu ajutorul tratamentului HPHT au intrat pe piață înainte ca aceasta să fie pregătită pentru influx. De aceea, acele diamante de tipul IIa sau Ia/b, ale căror certificate au fost emise între 1996 și 2000, trebuie privite cu precauție.

Urmele tratamentului HPHT de obicei pot fi identificate prin examinarea cu lupa. Printre acestea, se numără suprafața arsă, crăpături fine sub blat, incluziuni minerale sau de grafit, fisuri granulate, albe. Pietrele tratate HTHP au foarte des o luminiscență verzuie, ceea ce în cazul pietrelor netratate este mai rară. Există desigur și metode mai bune. Pe lângă spectroscop și examinarea fluorescenței se poate examina și fotoluminiscența și este o procedură foarte complicată pentru a observa urmele de tratament la diamantele foarte clare. Printre notele din documentele diferite ale pietrelor, se trece și dacă diamantul a fost tratat. Pe piață se cere ca pe rondista diamantului tratat să fie semnalizat că a fost tratat HPHT (HPHT processed), ceea ce nu înseamnă, că în unele cazuri acest semn nu este îndepărtat prin șlefuire. Conform standardelor WFDB (World Federation of Diamond Bourses) se consideră înșelăciune îndepărtarea semnalizării.